PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÓNIE f. înv. Forță divină; divinitate; dumnezeire; providență. /<ngr. prónia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÓNIE s. v. cer.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÓNIE s. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, Dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prónie (-ii), s. f. – Providență. Ngr. πρόνοια (Gáldi 239).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prónie s. f. (sil. -ni-e), art. prónia (sil. -ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prónie, pronii s. f. 1. (În concepțiile teologice) Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru toate nevoile oamenilor și în toate situațiile și împrejurările din viața lor; (înv.) promitie. 2. Divinitate supremă, dumnezeire, Dumnezeu; providență; p. ext. grijă, milă, îndurare etc., considerate ca atribute ale divinității. 3. (Înv.) Prevedere. [Var.: prónă s. f.] – Din gr. pronia.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink