PRONATÓR, pronatori, adj., s. m. (Anat.) (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. – Din fr. pronateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONATÓR adj., s.m. (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. [< fr. pronateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONATÓR adj., s. m. (mușchi) care permite mișcarea de pronație. (< fr. pronateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pronatór s. m., adj. m., pl. pronatóri; f. sg. și pl. pronatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink