PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONÁȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mâinii, astfel încât degetul mare se apropie de corp. 2. Poziție aplecată. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pământului].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRONÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pronáție s. f. (sil. -ți-e), art. pronáția (sil. -ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink