PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMULGÁȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMULGÁȚIE s. v. promulgare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

promulgáție s. f., pl. promulgáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink