9 definiții pentru «promotor»   declinări

PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. ♦ Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMOTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care promovează pentru prima dată (o acțiune, o idee etc.). /<fr. promoteur, lat. promotor, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni. [< fr. promoteur, lat. promotor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMOTÓR s.n. (Chim.) Substanță care mărește activitatea unui catalizator. [< fr. promoteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMOTÓR, -OÁRE I. s. m. f. inițiator, animator al unei acțiuni. II. s. n. 1. substanță care pune în libertate radicali liberi, capabili să inițieze o reacție în lanț; inițiator (I, 1). ◊ substanță care mărește eficacitatea unui catalizator. 2. agent care ar interveni în procesul cancerigen, accentuând dezvoltarea tumorilor. (< fr. promoteur, lat. promotor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMOTÓR s. 1. v. inițiator. 2. (CHIM.) inițiator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

promotór s. m., pl. promotóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

promotór (chim.) s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

promotoáre s. f., g.-d. art. promotoárei; pl. promotoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink