PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preveni.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
promitiruí, promitiruiésc, vb. IV (înv.) a atrage atenția, a face atent.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink