PROMITIRUÍ, promitiruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preveni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

promitiruí, promitiruiésc, vb. IV (înv.) a atrage atenția, a face atent.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink