PROMISÓRIU, -IE, promisorii, adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. – Cf. fr. promissoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMISÓRIU ~ie (~ii) rar (despre jurăminte) Care se face cu referință la unele fapte viitoare. /<fr. promissoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMISÓRIU, -IE adj. (Jur.; despre jurăminte) Care se face în vederea unor fapte viitoare. [Pron. -riu. / cf. fr. promissoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMISÓRIU, -IE adj. prin care se promite ceva. ◊ (jur.; despre jurăminte) care se face în vederea aducerii la îndeplinire a unor fapte viitoare. (< fr. promissoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

promisóriu adj. m. [-riu pron. -rĩu], f. sg. promisórie (sil. -ri-e), pl. m. și f. promisórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink