PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care promite, dând o nădejde; care inspiră încredere într-o perspectivă luminoasă. Decizie ~oare. /a promite + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care îndreptățește o speranță, care promite (2). [< promite + -(ă)tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. care promite (2). (< promite + -/ă/tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

promițătór adj. m., pl. promițătóri; f. sg. și pl. promițătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink