PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMETÉIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de Prometeu sau de mitul despre acesta. 2) fig. Care vădește generozitate. 3) fig. Care se impune prin grandoare. [Sil. -te-ic] /Prometeu n. pr. + suf. ~ic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMETÉIC, -Ă adj. 1. Referitor la mitul lui Prometeu. 2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eșecului, împotriva unei autorități. [Pron. -te-ic. / cf. it. prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor și l-a dăruit oamenilor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMETÉIC, -Ă adj. 1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian. 2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos. (< germ. prometheisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROMETÉIC adj. (rar) prometeian. (Mitul ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prometéic adj. m. (sil. -te-ic), pl. prometéici; f. sg. prometéică, pl. prometéice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink