PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLIFICÁRE s.f. Naștere a unui lujer cu frunze, din floare. [< prolific, după fr. prolifération].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLIFICÁRE s. f. (bot.) stare a unui organ prolifer. (după fr. prolification)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prolificáre s. f., g.-d. art. prolificării; pl. prolificări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prolificá, pers. 3 sg. prolifícă, vb. I (înv.; despre plante) a încolți; a se înmulți.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink