PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLETÁR¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de proletariat; propriu proletariatului. /<fr. prolétaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLETÁR² ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în Roma antică) Reprezentant al celei mai de jos pături a populației libere. 2) Persoană care face parte din proletariat. /<fr. prolétaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLETÁR, -Ă adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. și f. 1. Om sărac din rândul cetățenilor liberi ai Romei antice, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de producție și nevoit să-și vândă forța de muncă pentru a putea trăi. [< lat. proletarius, cf. fr. prolétaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Proletar ≠ burghez
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proletár adj. m., s. m., pl. proletári; f sg. proletáră, pl. proletáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink