PRÓIS s. m. (Înv. și reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie, din proprie inițiativă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

proís s.n. (reg.; în loc. adv.) de prois = din proprie inițiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink