PROHODÍT¹, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍT², -Ă, prohodiți, -te, adj. Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍT s. v. prohodire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodít s. n., pl. prohodíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROHODÍ ~ésc tranz. 1) A supune ritualurilor prohodului. 2) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului. /<sl. provoditi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohodeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prohodí, prohodesc vb. IV Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. ♦ (Rar) A plânge, a boci, a jeli. – Din sl. provoditi.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink