PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Cristos. – Din sl. provodŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROHÓD ~uri n. 1) (la creștini) Slujbă religioasă făcută la înmormântări. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt; înmormântare. 3) Slujbă religioasă oficială în vinerea Paștelui. /<sl. provodu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROHÓD s. (BIS.) prohodire, prohodit. (~ul mortului, înainte de îngropare.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROHÓD s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prohód (prohóduri), s. n. – Slujba morților. Sl. provodŭ „moarte”, prochodŭ „moarte” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 297). – Der. prohodi, vb. (a face slujba morților; a îngropa), din sl. prochoditi.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prohód s. n., pl. prohóduri/prohoáde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prohód, prohoduri și prohoade s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare, prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor în amintirea morții lui Iisus Hristos. ♦ (Reg.) Slujbă religioasă oficiată la fiecare oprire din cursul ducerii mortului la groapă. ♦ Prohodul Domnului = carte bisericească de ritual care cuprinde slujba din vinerea Paștilor. – Din sl. provodŭ.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i cânta (cuiva) prohodul expr. (intl.) 1. a complota împotriva cuiva; a pune la cale asasinarea cuiva. 2. a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink