PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉSIE ~i f. Șir de numere care derivă unul din altul conform unei reguli. ◊ ~ aritmetică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant. ~ geometrică progresie în care fiecare termen, începând cu al doilea, este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉSIE s. v. dezvoltare, evoluție, înaintare, mers-înainte, propășire, progres.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
progrésie s. f. (sil. -gre-si-e), art. progrésia (sil. -si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (sil. -si-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
progresie (fr. progression; germ. Sequenz; engl. Sequence; it. sequenza), sintagmă muzicală constituită prin juxtapunerea* unei sintagme (melodice, armonice, polifonice) de nivel interior cu una sau mai multe reluări transpuse (v. transpoziție) ale sale. În structura unei p. se disting: modelul – sintagma reperabilă ale cărei dimensiuni variază în genere între 1/2 și 4 măsuri*, secvențe (II, 2), reluările transpuse ale modelului și pasul p., intervalul ascendent sau descendent, în genere constant, care separă modelul de secvența întâia și secvențele între ele. P. este utilizată ca procedeu de construcție tematică, evoluție sau dezvoltare* în special în lucrările muzicale preclasice, romantice. După constanța lor tonală, p. se clasifică în „tonale” și „modulatorii”. P. tonală conservă tonalitatea (2), afirmată prin model, precum și cantitatea intervalelor melodice sau/și armonice din care acestea se constituie, modificându-le eventual doar calitatea; p. modulatorie menține cantitatea și eventual calitatea intervalelor melodice sau/și armonice propuse prin model, părăsind tonalitatea inițială. P. armonică se mai numește și marș armonic. Sin.: Secvență (II, 1).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink