7 definiții pentru «progresa»   conjugări

PROGRESÁ, progresez, vb. I. Intranz. 1. Trecere la etape, stări, niveluri calitativ superioare, manifestată în diferite domenii ale vieții sociale (economic, cultural, moral etc.); a face progrese, a înainta, a propăși; a avansa; a se dezvolta. 2. (Despre boli) A evolua; a se agrava; a se intensifica. – Din fr. progresser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROGRESÁ ~éz intranz. 1) A fi în progres; a trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a propăși; a avansa; a evolua; a înainta; a se dezvolta. 2) (despre boli) A deveni din ce în ce mai grav; a se agrava. /<fr. progresser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGRESÁ vb. I. intr. 1. A face progrese; a merge înainte, a înainta, a propăși. 2. (Despre boli) A căpăta amploare; a se intensifica. [< fr. progresser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGRESÁ vb. intr. 1. a face progrese; a merge înainte, a propăși. 2. (despre boli) a căpăta amploare, a evolua, a se agrava. (< fr. progresser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROGRESÁ vb. 1. v. dezvolta. 2. a înainta, a merge. (Omenirea ~ continuu pe calea civilizației.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A progresa ≠ a decădea, a regresa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

progresá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. progreséz, 3 sg. și pl. progreseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink