PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉS ~e n. 1) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; propășire. 2) Schimbare spre bine. /<fr. progres, lat. progréssus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. Dezvoltare, desăvârșire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉS s. n. 1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. dezvoltare, desăvârșire. (< fr. progrès, lat. progressus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROGRÉS s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ ul societății.) 2. (fig.) pas. (A înregistrat un mare ~ pe calea ...)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Progres ≠ decadență, decădere, regres, stagnare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
progrés s. n. (sil. -gres), (rezultate) pl. progrése
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres înseamnă război cu societatea – G.B. Shaw, „Getting married”, 559.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink