PROFÉTIC, -Ă, profetici, -ce, adj. De profet; care prevestește. – Din fr. prophétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de profet; propriu pentru profeți. 2) Care conține o profeție; cu caracter de profeție. /<fr. prophétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFÉTIC, -Ă adj. De profet; prezicător. [Cf. fr. prophétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFÉTIC, -Ă adj. (ca) de profet; prezicător. (< fr. prophétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFÉTIC adj. 1. prevestitor, vizionar, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) prorocesc. (Afirmații ~.) 2. v. mesianic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profétic adj. m., pl. profétici; f. sg. profétică, pl. profétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink