PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFEȚÍE ~i f. rel. Fapt prezis de un profet; prorocire. /<fr. prophétie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFEȚÍE s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFEȚÍE s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFEȚÍE s. v. prezicere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink