PROFEȚÍ, profețesc, vb. IV. Tranz. A face profeții, a prezice viitorul (în calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PROFEȚI ~ésc tranz. v. A PROFETIZA. /Din profet
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFEȚÍ vb. v. prezice.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
profețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. profețésc, imperf. 3 sg. profețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. profețeáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFÉT, profeți, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente în viitor. – Din fr. prophète.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFÉT ~ți m. 1) rel. Persoană, cu inspirație divină, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoană care, pătrunzând în esența lucrurilor, prevede desfășurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophéte
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFÉT s.m. Proroc, prezicător. ♦ Titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. [Cf. fr. prophète, lat., gr. prophetes].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFÉT s. m. 1. cel care ghicește evenimentele din viitor; proroc, prezicător. 2. titlu dat lui Mahomed de către credincioșii musulmani. (< fr. prophète, lat. propheta, gr. prophetes)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROFÉT s. prezicător, proroc, vestitor, (înv.) prorocitor. (Un ~ mincinos.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
profét s. m., pl. proféți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink