PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care profanează; pângăritor. /a profana + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care profanează; care pângărește. [Cf. fr. profanateur, lat. profanator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANATÓR adj., s. 1. adj., s. pângăritor, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. pângăritor, (rar) violator. (~ de morminte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profanatór s. m., adj. m., pl. profanatóri; f. sg. și pl. profanatoáre, g.-d. sg. art. profanatoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink