PROFANAȚIÚNE, profanațiuni, s. f. (Rar) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANAȚIÚNE s.f. Profanare. [Cf. fr. profanation, lat. profanatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANAȚIÚNE s. f. profanare. (< fr. profanation, lat. profanatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROFANAȚIÚNE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

profanațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. profanațiúnii; pl. profanațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink