PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PROEMINÉNT ~tă (~ți,~te) 1) Care depășește limitele obișnuite evidențiindu-se. Nas ~. 2) (despre persoane) Care se distinge prin calități deosebite; ieșit din comun prin aptitudini. /<fr. proéminent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieșit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieșit din comun (prin calitățile sale); excepțional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROEMINÉNT, -Ă adj. ieșit în afară, în relief. ◊ (despre oameni) ieșit din comun; remarcabil. (< fr. proéminent, lat. proeminens, germ. proeminent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROEMINÉNT adj. 1. v. ieșit. (Parte ~ a unui obiect.) 2. boltit, bombat, (rar) scos. (O frunte ~.) 3. accentuat, pronunțat, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROEMINÉNT adj. v. important, însemnat, marcant, remarcabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

proeminént adj. → eminent
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink