PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCOPSÍ vb. IV v. pricopsi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROCOPSÍ ~ésc tranz. A face să se procopsescă. [Var. a pricopsi] /<ngr. prókopsa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PROCOPSÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și crea o situație bună în viață (fără a o merita); a se căpătui. 2) înv. A acumula cunoștințe; a învăța; a se instrui. [Var. a se procopsi] /<ngr. prókopsa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

procopsí (procopsésc, procopsít), vb. – 1. A instrui, a educa, a forma. – 2. A îmbogăți. – 3. (Refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. – Var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul bg., sb., cr. prokopsati (Miklosich, Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer, Gr., 124). – Der. procopseală, s. f. (instrucție, educație, pregătire; știință, cunoștințe; bogăție); nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

procopsí/pricopsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procopsésc/pricopsésc, imperf. 3 sg. procopseá/pricopseá; conj. prez. 3 sg. și pl. procopseáscă/pricopseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink