PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCÓNSUL ~i m. (în Roma antică) Magistrat învestit cu autoritate de consul, care guverna o provincie. /<lat., fr. proconsul
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCÓNSUL s.m. Magistrat roman care guverna o provincie, fiind învestit cu autoritatea de consul; locțiitor al consulului. [< lat. proconsul, cf. fr. proconsul].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCÓNSUL s. m. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. (< lat., fr. proconsul)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCÓNSUL s. (IST.) (înv.) antipat. (~ în Roma antică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

procónsul s. m., pl. procónsuli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink