procesománă s. f., g.-d. art. procesománei; pl. procesománe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROCESOMÁN, -Ă, procesomani, -e, s. m. și f. Persoană care are mania de a intenta procese juridice. – Proces + suf. -oman.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROCESOMÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. depr. Persoană care are mania de a intenta procese juridice fără nici un temei. /proces + suf. ~oman
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROCESOMÁN, -Ă s.m. și f. (Ironic) Cel care are mania de a intenta procese juridice. [< proces + -man].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROCESOMÁN, -Ă s. m. f. cel care suferă de procesomanie. (< proces + -man2)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROCESOMÁN s. (reg.) proceselnic, protestaș. (E un ~ incorigibil.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
procesomán s. m., pl. procesománi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
procesomán s.m. (ironic) Persoană care intentează procese fără să aibă motive serioase, care are mania proceselor ◊ „N.C. e un procesoman și un zurbagiu fără pereche.” Sc. 20 IX 61 p. 2. ◊ „C.M. și-a câștigat un renume de procesoman. Pe «rolul» lui se află la ora actuală 10 procese.” R.l. 13 VII 93 p. 14; v. și Sc. 17 V 81 p. 2 (din proces + -man; Th. Hristea P.E. 57, FC I 140; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink