PROCESIÚNE, procesiuni, s. f. 1. Șir lung de oameni care merg într-o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi, purtând diferite obiecte de cult, cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni, pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într-o anumită împrejurare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) procésie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCESIÚNE ~i f. 1) Șir lung de persoane care merg în mod solemn în aceeași direcție; alai; cortegiu. 2) Ceremonie religioasă în cursul căreia credincioșii merg în coloană, cântând imnuri și rostind rugăciuni. [Sil. -si-u-] /<fr. procession, lat. processio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCESIÚNE s. f. ceremonie religioasă la care credincioșii merg în convoi, cântând imnuri și spunând rugăciuni. ◊ (p. ext.) convoi, cortegiu; alai. (< fr. procession, lat. processio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROCESIÚNE s. 1. (BIS.) (înv.) litanie, litie. (~ religioasă.) 2. alai, convoi, cortegiu. (O lungă ~ mortuară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

procesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. procesiúnii; pl. procesiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink