PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁ vb. I. intr. (Liv.) A face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. ♦ A crea probleme. [< problemat(ic) + -iza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁ vb. intr. 1. a face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. 2. a crea, a formula probleme. ◊ a sistematiza pe probleme. (< problemat/ic/ + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
problematizá vb., ind. prez. 1 sg. problematizéz, 3 sg. și pl. problematizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
problematizá vb. I ♦ 1. A sistematiza pe probleme ◊ „Nu se poate nega, desigur, intenția autorului de a problematiza [...]” Sc. 18 XI 75 p. 4. ♦ 2. A pune probleme ◊ „Scriitorul refuză să ilustreze. El vrea și reușește să problematizeze. Nu e de aceea nici o mirare că asemenea serial a inspirat vii și interesante discuții.” Sc. 6 VIII 82 p. 4. ♦ 3. A considera că se pun probleme ◊ „Dintr-o înțeleaptă deprindere, ne-am obișnuit să problematizăm doar fenomenele în care putem, am putut sau vom putea interveni.” R.l. 27 VII 68 p. 7 (din problematic + -iza; cf. fr. problématiser; MNC 1976; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink