PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. [< problematiza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a problematiza. 2. metodă de învățământ de tip euristic, constând în a crea probleme cu scopul de a declanșa activitatea independentă a elevului sau a studentului, gândirea și efortul personal al acestuia. (< problematiza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
problematizáre s. f., pl. problematizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁ vb. I. intr. (Liv.) A face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. ♦ A crea probleme. [< problemat(ic) + -iza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PROBLEMATIZÁ vb. intr. 1. a face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. 2. a crea, a formula probleme. ◊ a sistematiza pe probleme. (< problemat/ic/ + -iza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
problematizá vb., ind. prez. 1 sg. problematizéz, 3 sg. și pl. problematizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
problematizáre s.f. ♦ 1. Sistematizarea unor probleme importante ◊ „Interpretarea lor [a datelor comunicate de istorie] în lumina rolului avut. Dar mai cu seamă, problematizarea lor. Punerea, adică, în ecuație a faptelor.” R.lit. 26 VI 75 p. 5. ◊ „Negația e înlocuită cu tonul apodictic iar problematizarea cu șirul aserțiunilor.” Luc. 9 VII 79 p. 2. ◊ „Nu atât un comentariu al unei cărți intenționează rândurile de față, cât problematizarea – sumară – a unei idei.” Cont. 16 I 81 p. 4. ♦ 2. Metodă de învățământ care folosește întrebarea-problemă în scopul dezvoltării gândirii creatoare a elevilor, studenților ◊ „În școală și facultăți problematizarea a devenit curentă.” (din problematiza; DN3 – alt sens, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
problematizá vb. I ♦ 1. A sistematiza pe probleme ◊ „Nu se poate nega, desigur, intenția autorului de a problematiza [...]” Sc. 18 XI 75 p. 4. ♦ 2. A pune probleme ◊ „Scriitorul refuză să ilustreze. El vrea și reușește să problematizeze. Nu e de aceea nici o mirare că asemenea serial a inspirat vii și interesante discuții.” Sc. 6 VIII 82 p. 4. ♦ 3. A considera că se pun probleme ◊ „Dintr-o înțeleaptă deprindere, ne-am obișnuit să problematizăm doar fenomenele în care putem, am putut sau vom putea interveni.” R.l. 27 VII 68 p. 7 (din problematic + -iza; cf. fr. problématiser; MNC 1976; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink