PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBATÓR, -OÁRE adj. v. probatoriu.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBATÓR, -OÁRE adj. probatoriu. (< fr. probatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBATÓR adj. v. justificativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

probatór adj. m., pl. probatóri; f. sg. și pl. probatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink