PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁRE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. confirmare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

probáre s. f., g.-d. art. probării; pl. probări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁR, probare, s. n. Album care cuprinde modelele de litere și de cifre care pot fi executate într-o tipografie. – Probă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROBÁ ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerințe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁR ~e n. poligr. Album cuprinzând probe (modele) ale garniturilor de caractere și alte semne tipografice. /probă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁR s.n. Album de modele de litere, ornamente, linii etc. folosite într-o tipografie. ♦ Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie. [< probă + -ar, după germ. Probenbuch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. tr. 1. a dovedi, a demonstra (cu probe). 2. a pune la probă; a încerca. (< lat. probare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁR s. m. album de modele de litere, ornamente, linii etc. într-o tipografie. (după germ. Probenbuch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. v. învăța, memora, memoriza, repeta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁR s. v. culegător, zețar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

probá vb., ind. prez. 1 sg. probéz, 3 sg. și pl. probeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

probár s. n., pl. probáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink