PROBÁNT, -Ă, probanți, -te, adj. (Rar) Care probează, dovedește, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁNT ~tă (~ți, ~te) Care probează; care constituie o probă. Argument ~. /<fr. probant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁNT, -Ă adj. care certifică; doveditor, concludent. (< fr. probant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁNT adj. v. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, puternic, serios, solid, tare, temeinic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Probant ≠ improbant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

probánt adj. m., pl. probánți; f. sg. probántă, pl. probánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink