PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁND¹ s. m. (biol.) individ care constituie punctul de plecare al unei cercetări genetice. (< germ. Proband)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁND², -Ă s. m. f. cel care cere să fie primit într-un ordin religios (catolic). (< it. probando)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

probánd s. m., adj. m., pl. probánzi; f. sg. probándă, pl. probánde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROBÁ ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A supune unei probe (pentru a stabili, dacă corespunde anumitor cerințe); a încerca. ~ un actor. ~ un palton. 2) A adeveri prin raționamente sau prin fapte concrete; a dovedi; a demonstra; a arăta; a atesta. Experimentele ~ează presupunerile teoretice. /<lat. probare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. tr. 1. a dovedi, a demonstra (cu probe). 2. a pune la probă; a încerca. (< lat. probare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. 1. v. verifica. 2. v. experimenta. 3. a încerca, a verifica, (înv.) a ispiti. (A ~ sentimentele cuiva.) 4. v. confirma. 5. v. demonstra. 6. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a susține. (Și-a ~ temeinic ideile.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROBÁ vb. v. învăța, memora, memoriza, repeta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

probá vb., ind. prez. 1 sg. probéz, 3 sg. și pl. probeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink