PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVEGHETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVEGHETÓR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, supraveghetor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priveghetór s. m., pl. priveghetóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priveghetoáre (persoană) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink