PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipsește pe cineva de ceva. Pedeapsă ~ă de libertate. 2) Care ține de privațiune; propriu privațiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, atribuind cuvântului derivat un sens opus celui de bază. /<fr. privatif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipsește pe cineva de ceva; care arată o privațiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privațiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

privatív adj. m., pl. privatívi; f. sg. privatívă, pl. privatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink