pristăníre, pristăníri, s.f. 1. (înv.) cauză pentru a cărei apărare se duce o luptă susținută. 2. (reg.; în formele: pristimire și pristinire) îngăduință, permisiune.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink