PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIÍNȚĂ ~e f. rar 1) Venit material sau spiritual; câștig; folos; profit. 2) Atitudine priincioasă; bunăvoință. /a prii + suf. ~ință
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIÍNȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, serviabilitate, serviciu, statornicie, trebuință, utilitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priínță s. f., g.-d. art. priínței; pl. priínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink