PRIGOÁNĂ, prigoane, s. f. Urmărire aprigă, pornire împotriva cuiva; măsuri represive luate de o autoritate împotriva cuiva; asuprire, persecuție, prigonire. – Din prigoni (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIGOÁNĂ ~e f. v. A PRIGONI. ◊ Goană și ~ nevoie mare; stare grea. /v. a prigoni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIGOÁNĂ s. 1. v. oprimare. 2. v. persecuție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIGOÁNĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prigoánă s. f., g.-d. art. prigoánei; pl. prigoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink