PRIETENÉSC, -EÁSCĂ, prietenești, adj. Care ține de prieteni, privitor la prieteni, specific prietenilor; amical, prietenos. [Pr.: pri-et-. – Var.: (reg.) prietinésc, -eáscă adj.] – Prieten + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIETENÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru prieteni; de prieten; amical. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIETENÉSC adj. 1. amical, prietenos, tovărășesc. (Atitudine ~ească.) 2. v. binevoitor. 3. v. prietenos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prietenesc ≠ dușmănesc
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prietenésc adj. m. (sil. pri-e-), f. prieteneáscă; pl. m. și f. prietenéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIETENÍ vb. v. împrieteni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A prieteni ≠ a se dușmăni
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink