pricepătór, pricepătoáre, adj. (înv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe și pătrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu, care își cunoaște bine meseria; competent, iscusit, îndemânatic, abil.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink