PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care pribegește; rătăcitor; hoinar. /a pribegi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegitór adj. m., pl. pribegitóri; f. sg. și pl. pribegitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink