PRIBEGÍRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍRE s. v. hoinăreală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegíre s. f., g.-d. art. pribegírii; pl. pribegíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRIBEGÍ ~ésc intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍ vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pribegeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink