PRIBEGÍE, pribegii, s. f. Faptul de a pribegi. 1. Rătăcire din loc în loc; hoinăreală, vagabondare. 2. Părăsire a locului natal, stabilire într-un loc străin, în altă țară; exil, refugiu. – Pribeag + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍE ~i f. Stare a celui pribeag. /pribeag + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIBEGÍE s. 1. v. hoinăreală. 2. v. refugiu. 3. v. exil. 4. v. emigrare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pribegíe s. f., art. pribegía, g.-d. art. pribegíei; pl. pribegíi, art. pribegíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink