PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREZBITERIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de prezbiterianism; propriu prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREZBITERIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREZBITERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr. presbytérien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prezbiterián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. prezbiteriéni (sil. -ri-eni); f. sg. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink