PREZBÍTERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presvíteră, prezvíteră s. f.] – Din ngr. presbytera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZBÍTERĂ ~e f. Soție a prezbiterului. /<ngr. presbytera
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prezbíteră s. f., pl. prezbítere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prezbíteră, prezbitere s. f. 1. (Până în sec. 7 d. Hr.) Femeie bătrână cu diferite atribuții pe lângă biserică, inclusiv îndrumarea diaconițelor. 2. (Azi) Preoteasă; soție de preot. [Var.: prezvíteră s. f.] – Din gr. presvitera.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink