PRETÁ, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PRETÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A avea predispoziție de a înfăptui ceva (mai ales reprobabil). 2) A fi foarte potrivit; a putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor culturi. /<fr. prêter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÁ vb. I. refl. 1. A se deda; a consimți la ceva incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... [p.i. -tez. / < fr. prêter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÁ vb. refl. 1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil. 2. a se potrivi la... (< fr. prêter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÁ vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pretá vb., ind. prez. 1 sg. pretéz, 3 sg. și pl. preteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink