PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Dispoziție legală în virtutea căreia, după un anumit timp și în anumite condiții, se câștigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătorești neexecutate. 3. Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESCRÍPȚIE ~i f. 1) Prevedere impusă printr-o lege sau printr-un regulament. 2) Recomandație privind respectarea anumitor condiții în dependență de o situație concretă. 3) Normă scrisă privind condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea și întreținerea unei instalații, a unei mașini sau a unui mecanism. /<fr. prescription, lat. prescriptio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESCRÍPȚIE s.f. 1. Dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandație, indicație de tratament dată de medic unui bolnav; rețetă. 2. Interval de timp la sfârșitul căruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobândirea unei posesiuni sau a unei proprietăți etc. [Var. prescripțiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESCRÍPȚIE s. f. 1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament). 2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă. 3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege. (< fr. prescription, lat. prescriptio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESCRÍPȚIE s. 1. v. indicație. 2. v. aviz. 3. v. rețetă. 4. v. prevedere. 5. v. dispoziție. 6. (JUR.) prescriere, (înv.) paragrafie. (~ dreptului la acțiune.) 7. (JUR.) prescripție achizitivă = uzucapiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prescrípție s. f. (sil. -ți-e; mf. pre-), art. prescrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink