PREPUIÉLNIC, -Ă, prepuielnici, -ce, adj. (Înv.) Bănuitor, neîncrezător. – Din prepune1 + suf. -elnic.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PREPUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink