PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZITÍV ~ă (~i, ~e) (despre unități ale limbii) Care stă înaintea altei unități de limbă. /<fr. prépositif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZITÍV, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. [< fr. prépositif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZITÍV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o particulă. 1. proclitic. 2. care se folosește ca prepoziție. (< fr. prépositif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREPOZITÍV adj. v. proclitic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prepozitív adj. → pozitiv
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink